BALTAGUL
- rezumat -
Romanul incepe cu o legenda care spune ca Dumnezeu, dupa
ce a facut lumea, a dorit sa puna ordine in neamurile de pe pamant. A ales mai
apoi pentru fiecare neam cate un lucru care-l caracterizeaza, astfel ca a ajuns
si la munteni, carora le-a lasat muncile cu animalele (oile in special). Aceasta
legenda era spusa de catre Nechifor Lipan. O spunea de cele mai multe ori la
nunti si apoi nevestei sale, Vitoria, care se ocupa cu torsul lanii.
Cei doi traiau in Magura Tarcaului, impreuna cu cei doi
copii ai lor: Gheorghita si Minodora. In total au avut sapte copii, dar ceilalti
cinci murisera de diferite boli. Acum, atat Gheorghita cat si Nechifor erau
plecati de acasa… Nechifor era plecat la Dorna ca sa cumpere o turma de oi, iar
Gheorghita era plecat la Jija, de unde astepta vesti de la tatal sau caci
trebuia sa plateasca ceva datorii. Vitoria a primit o scrisoare de la Gheorghita
in care acesta ii spunea ca ii este dor de casa, iar Minodora a primit o
scrisoare de dragoste de la feciorul dascalului Andrei.
Intr-o noapte, Vitoria l-a visat pe Nechifor trecand calare
o revarsare de ape la asfintit. De atunci, neavand nici o veste de la el, isi facea
griji zi de zi…
Intr-o dupamiaza, Mitrea, un cioban, a venit pana la
Vitoria acasa si i-a cerut o pereche de opinci, o tohoarca si o caciula, caci
iarna se apropie si are mare nevoie de ele. Dupa ce i le-a dat Minodora, Mitrea
s-a urcat pe casa pentru a desfunda hogeagul, caci Vitoria dorea sa faca foc si
in soba din casa.
Dupa ce au facut focul, au pus mancarea si au inceput sa manance.
Minodora nu prea avea pofta de mancar, asa ca a fost putin certata de mama sa.
Se tot gandea la fiul dascalului - Ghita Topor -… si abia astepta ca mama ei sa
plece pe o perioada mai lunga de timp de acasa, ca sa poata petrece mai mult
timp alaturi de iubitul sau.
Vitoria a mers la preotul din sat ca sa-l intrebe si pe el
ce are de facut in legatura cu visul pe care l-a avut in urma cu o seara. I-a
dat si o foaie de hartie ca sa-i scrie o scrisoare lui Gheorghita. Toata lumea
cu care se intalnea o intreba de barbatul sau… iar ea, auzind acestea, se rusina.
Preotul i-a spus Vitoriei sa nu mai creada in vise, caci nu se pot da explicatii
in urma viselor… Incercau amandoi sa-i gaseasca explicatii lui Nechifor pentru intarzierea
sa. Parintele Daniil Milies i-a scris lui Gheorghita si i-a spus Vitoriei sa nu
se ingrijoreze, caci se va intoarce in cele din urma.
Vazand ca preotul nu i-a spus nimic clar, s-a hotarat sa
mearga la baba Maranda, o vrajitoare din sat. Baba i-a spus ca l-a oprit o fata
cu ochi verzi pe Nechifor, dar sa nu-si faca griji, pentru ca se va intoarce
acasa cat de repede va putea. Acelasi lucru a iesit si din cartile de TAROT…
Dupa ce a iesit de la Maranda din casa, a luat-o inspre casa ei… in curte s-a intalnit
cu Mitrea, care dormea pe jos, langa gard.
In apropierea sarbatorilor de iarna, s-a intors si Gheorghita
de la apa Jijiei; si-a lasat oile in grija baciului Alexa. Toti l-au primit cu
bucurie si apoi au intins o masa mare, caci lui Gheorghita ii era foame. Dupa
ce au mai povestit putin despre viata pe care a dus-o baiatul prin acele parti,
Vitoria i-a spus ca nu a primit nici o veste de la Nechifor si l-a rugat sa
mearga sa-l caute… iar Gheorghita a fost de-acord. In ziua de Boboteaza,
Vitoria s-a hotarat sa mearga pana la manastirea Bistrita si pana la / in
Piatra ca sa se roage Sfintei Ana. La manastire s-a intalnit si cu prea sfintitul
Visarion care a sfatuit-o sa mearga la primar si la jandarmi, sa le povesteasca
si lor ce i s-a intamplat.
Vitoria a
stat in acea seara la manastire, iar a doua zi a mers in / la Piatra la prefect
ca sa-i spuna tot ce are pe inima. Prefectul i-a spus ca va face tot ce ii sta in
putinta… si a indemnat-o sa faca si o jalba pe care sa o trimita sefilor. Dupa intalnirea
cu prefectul, Vitoria a mers la preotul Daniil, care i-a spus ca ii va face cat
mai curand jalba de care are nevoie si o va trimite la cine trebuie. Vitoria a
spus ca vrea sa mearga cu Gheorghita pana la / in Dorna ca sa vada daca afla si
ea ceva despre Nechifor… Deoarece vor pleca amandoi, Minodora trebuia sa plece
la o manastire la ceva ruda de-a ei, asa ca pe data de douazeci si sapte
februarie a plecat la manastire, alaturi de praznicul cuviosului parinte
Procopie.
Pe data de
noua martie, Vitoria impreuna cu Gheorghita au mers la slujba data de parintele
Daniil pentru cei patruzeci de sfinti mucenici din Sevasta. Mai apoi, au mers
acasa si s-au inteles cu Mitrea, deoarece casa ramanea in mainile lui cat cei
doi erau plecati. Pe cand se pregateau sa manance, au venit preotul Milies,
domnul Iordan (carciumarul) si negustorul (domnul David) caruia urma sa-i vanda
Vitoria anumite lucruri pentru a-si face bani de drum. Dupa ce au plecat
musafirii, Mitrea a impuscat un lup, caci le-a pus in primejdie animalele.
Atunci, Vitoria s-a gandit ca ar fi mai bine daca ar lua pusca cu ea… ar fi mai
in siguranta. Pe data de zece martie, vineri, de dimineata, cei doi au pornit in
cautarea lui Nechifor.
Au mers impreuna
cu negustorul David pana la Calugareni, unde nevasta acestuia i-a spus ca l-a vazut
pe Nechifor in acea toamna, i-a zis ca nu are nici un tovaras de calatorie si ca
are ceva bani la el. Pe drum, cand au oprit pe la hanul lui Donea, l-au intrebat
pe acesta daca l-a vazut pe Nechifor. Donea le-a spus ca ultima data l-a vazut in
toamna aceasta. Dupa ce s-au odihnit putin la domnul David acasa, au pornit incet-incet
(in)spre Farcasa.
In Farcasa,
tot cautandu-si un loc unde sa poata sta in gazda, au dat peste niste jandarmi
care ii duceau pe doi oameni la judecata, deoarece nu aveau acte la ei si, se
pare ca ii furau pe oameni fara ca acestia sa isi dea seama… erau de fapt niste
oameni care se ocupau cu jocurile de noroc. Erau asa de haiosi, incat toata
lumea radea in plina strada, chiar si Vitoria s-a bine dispus. In final, cei
doi calatori s-au oprit la mos Pricop, care i-a gazduit peste noapte. Cei doi
au aflat de la familia Pricop ca Nechifor a fost si pe la ei. Dupa ce auzise
aceasta, Vitoria se tot gandea ca sotul ei s-ar putea sa nu mai fie in viata…
X. In ziua urmatoare, au mers la Borca, unde satenii i-au abatut
din cale ca sa participe la o cumetrie. Aici s-au ospatat , iar Vitoria a inchinat
impreuna cu nasii. Dupa ce au ajuns la / in Cruci, cei doi au dat peste o nunta.
Aici, Vitoria a primit plosca si i-a facut o urare frumoasa miresei. Vitoria si-a
facut din nou griji, deoarece a dat prima data de un botez si apoi de o nunta…
in sinea ei, trebuia sa se fi intamplat invers pentru ca toate sa fie bine. I-a
intrebat pe sateni daca l-au vazut cumva pe Nechifor, dar, din pacate, nimeni
nu-l vazuse. Ajunsi in Vatra Dornei au mers la prefect, care le-a spus ca in
luna noiembrie, Nechifor a cumparat trei sute de oi de la Gheorghe Adamachi si
Vasile Ursachi (fusese cea mai mare vanzare din targ), iar mai apoi, Nechifor
le vanduse o suta de oi unor ciobani de la munte pe care nu-i cunoscuse pana
atunci…
Vitoria s-a
hotarat sa o ia pe drumul pe care ar fi trebuit sa o ia si Nechifor la intoarcere…
a oprit pe la ceva carciumi. Unul dintre carciumari i-a spus ca l-a vazut pe
Nerchifor si isi aduce aminte de turma sa de trei sute de oi. Vitoria a mers impreuna
cu Gheorghita prin Brosteni, prin Paltinis, prin Darmoxa si prin Borca. Ajunsi in
Borca, ei afla pe unde a luat-o Nechifor cu oile, asa ca incearca sa o ia dupa
urme. Au mers ei ce au mers, au trecut prin Sabasa si Stanisoara.
Au ajuns si in
satul Suha, unde avea o crasma domnul Iorgu Vasiliu. Aici la cariuma, au aflat
ca nu mai ajunsese decat doi din cei trei ciobani… adica Nechifor nu a mai
ajuns aici. Una dintre crasmarite, Maria, le-a spus ca e ruda cu Ileana, sotia
lui Bogza, unul dintre cei trei ciobani, tovarati de-ai lui Nechifor. Tot Maria
le-a mai spus ca a auzit de la cei doi ca au cumparat toate oile unui cioban
care locuia mai departe si ca i-au dat toti banii. Lumea spune insa ca cei doi
oieri sunt capabili de jaf si chiar de crima. Maria i-a insotit pe cei doi la
primarie, unde i-a intrebat pe cei doi ciobani incotro a luat-o cel care le-a vandut
oile. Acestia au spus ca au facut tranzactia la Crucea Talienilor si ca nu stiu
incotro a putut merge Nechifor. Auzind acestea, femeia impreuna cu fiul sau au
mers din casa-n casa si au intrebat daca stie cineva ceva despre “omul cu caciula
brumarie”. La o casa, Vitoria l-a recunoscut pe Lupu, cainele lor. La acea casa
(din Sabasa) locuia domnul Toma, care a gasit cainele undeva pe munte… Lupu a
fost foarte bucuros cand a vazut-o, si a venit repede la ea.
Domnului Toma
nu i-a venit sa creada ca o femeie din Tarcau poate face atata drum doar ca sa-si
gaseasca sotul… a ramas foarte surprins. Cainele i-a calauzit pe cei doi calatori
intr-o rapa, unde gasira niste oase, niste zgarciuri, botforii, tasca, chimirul
si caciula brumarie a lui Nechifor, iar mai incolo era scheletul calului sau,
acoperit de niste paturi. Nechifor avea capul spart (de un baltag). Vazandu-l,
Vitoria l-a strigat pe Gheroghita… dar nu pe fiul sau, ci pe barbatul sau. Asta
era numele de botez al lui Nechifor. Pe parcurs insa, el si-a schimbat numele,
caci a fost deochiat de cineva.
Vitoria a strans
“ramasitele” lui Nechifor in timp ce Gheorghita plangea ca un copil. Spre seara,
munteanca s-a intors in acel loc impreuna cu domnul Toma. Cat timp ea a fost
plecata, Gheorghita a stat de paza in acel loc impreuna cu Lupu. In dimineata
urmatoare, a ajuns acolo preotul iar a treia zi dimineata, autoritatile. Era
nevoita sa le spuna totul autoritatilor, asa ca le-a povestit autoritatilor tot
ceea ce a aflat pe parcurs. Cei doi ciobani trebuiau sa spuna tot ceea ce s-a intamplat
atata timp cat au fost impreuna. Desi se presupunea ca cei doi carora le-a vandut
oile sunt ucigasii lui Nechifor, Vitoria i-a chemat si pe ei la inmormantare.
Prefectul
Anastase Balmez si-a inceput cercetarile in Suha. Le facea vizite celor doi
coibani carora le tot punea fel de fel de intrebari… cei doi nu pareau inca
vinovati. Vitoria a asistat la dialogul dintre cei trei si i-a invitat pe cei
doi impreuna cu nevestele lor la inmormantare. Celor doi oieri li s-a parut ciudat
ca a asistat si munteanca la dialogul dintre ei si prefect, dar inca nu-si dadeau
seama ce va urma…
Pomenirea lui
Nechifor s-a facut acasa la domnul Toma, iar pentru ca era postul mare, era mai
greu cu mancarea; bautura insa era destula. Incepusera bocetele…
A asistat la inmormantare
si cucoana Maria… toti cei care ieseau de la inmormantare primeau cate un sfert
de paine si cate un paharel de rachiu. Au fost prezenti si cei doi ciobani
Calistrat Bogza si Ilie Cutui.
Indemnandu-i
sa manance si sa bea, Vitoria observa ca Bogza are un baltag. I l-a cerut, spunandu-i
ca si Gheorghita are un baltag la fel cu acesta. Munteanca a inceput sa le
povesteasca celor doi faptele, asa cum stia ea ca s-au intamplat. La un moment
dat, Vitoria i-a dat baltagul lui Gheorghita si l-a intrebat ce scrie pe el…
acesta din urma, dupa ce l-a privit o vreme a spus: “Pentru o fapta, este numai
o plata. Chiar daca as fi eu, mi-oi primi osanda de la cine se cuvine”. Dupa
spusele acestea, Vitoria s-a uitat si ea mai atent la baltag si a spus ca cu
acest baltag a fost omorat Nechifor. A urmat apoi o altercatie intre Bogza si
Gheorghita. Cutui s-a predat si a spus ca totul a fost intocmai dupa spusele
Vitoriei. Dupa ce i-au platit pe toti cei care i-au ajutat, au mai stat trei
zile si au mers sa-si vada oile. Au facut parastasele cuvenite si s-au intors
acasa. S-a intors si Minodora de la manastire, iar Vitoria a spus ca nu o lasa
nicicum sa se marite cu fiul dascalului Andrei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu